Ganduri

Intr-o camera, in care razele soarelui patrundeau printre draperiile ferestrelor, el sta pe fotoliu, cu gandul departe, cu o revista in mana si asculta muzica. Era abia 8 dimineata. Dupa un sfert de ceas, muzica se opreste si o voce ii spuse:

“Vreau sa vorbim.. “

Era prietena lui tocmai se trezise si isi bea cafeaua de dimineata.

El: “Ce vrei sa vorbim?”
Ea: “Aseara ma tot gandeam la noi..”
El: “Adica?”
Ea: “Tu nu simti ca relatia noastra a inceput sa scartaie?”
El: “Ti se pare..”
Ea: “Nu mi se pare deloc. De cateva zile esti tot mai distant de mine, imi vorbesti de parca n-ai avea chef.. spune-mi.. esti suparat pe mine?”
El: “Nu.. cum poti sa crezi asta?”
Ea: “Pai.. asta reiese din comportamentul tau. Mi-e greu sa cred si sa ma gandesc la lucrul asta dar .. tu ai pe altcineva?”

Baiatul se ridica din fotoliu si arunca revista de perete.

El: “Cum poti sa te gandesti la asta?Te iubesc mai mult ca orice pe lumea asta si te-am demonstratat-o de 1000 de ori.”

Pe obrazul fetei se zari prima lacrima si se uita fix la el.

El: “Nu, draga mea.. nu as putea sa-ti fac asa ceva niciodata. Esti tot ce am mai bun in viata asta care cateodata se pare ca te loveste atunci cand ti-e lumea mai draga.. “
Ea: “De ce spui asta? Tu stii ceva ce eu nu stiu? Imi ascunzi ceva?”
El: “Scumpa mea, nu stiu cum sa-ti spun dar de cateva zile ma tot chinuie un gand.. un gand care nu-mi da pace..”
Ea: “Ce gand?”
El: “Stii cand au venit prietenele tale la tine acum ceva timp?”
Ea: “Da.. ce-I cu ele?”
El: “Eh bine.. intamplator am auzit cand iti spuneau ca tu iti irosesti viata pentru unul ca mine, ca tu erai altfel inainte sa ma cunosti pe mine. Mergeai sa te distrezi, la disco si iti reprosau cum ca le-ai fi lasat balta si toata vina mea o aruncau asupra mea. Ba mai mult de atat ti-au spus sa ma parasesti si sa-ti refaci viata.”
Ea: “Da.. dar.. “
El: “Si ceea ce m-a mirat a fost faptul ca tu nu ai zis absolut nimic. Sa inteleg ca au dreptate?”
Ea: “Nu .. dar de cand imi asculti tu mie convorbirile?”
El: “Draga mea.. ti-am explicat.. treceam intamplator prin dreptul sufrageriei si am auzit..”
Ea: “Si nu.. nu sunt de accord cu ele.. dar am tacut pentru ca nu vreau sa-mi pierd prietenele..”
El: “Ah de asta nu ai zis nimic. Mi se pare o prostie sincer. Oare daca nu as fi auzit.. oare tu ai fi ascultat de ele?“

Ea ii da o palma. Scapa ceasca de cafea si se prabusi pe covor. O liniste se lasa asupra lor.Baiatul se apropie de ea, ii lua mainile si i le saruta.

El: “Trebuie sa plec la servici.. ai grija de tine.. si stai linistita. O sa discutam diseara despre asta.”
Ea: “Te iubesc!”

… usa se trantise si ea ramase singura, in mijlocul camerei, gandindu-se la vorbele spuse de catre iubitul ei.

Fuck off !!

Pentru ca acum cateva minute a avut un loc un incident nu puteam sa ma stapanesc sa nu scriu. Cred ca se vede dupa modul in care scriu ca am nervi si o stare foarte proasta.

De ce trebuie oamenii sa se bage mereu in lucrurile altora? Ori pentru ca n-au altceva mai bun de facut, ori pentru ca le place sa le manance nervii altora, ori pentru ca se cred unul din aia care cica iti fac viata mai buna.

N-am suportat niciodata ca fie el si unul din cei mai buni prieteni ai sa se bage unde chiar nu trebuie si mai ales sa se lege de persoanele cele mai apropiate mie. Niciodata nu am reusit sa inteleg de ce trebuie sa le dati explicatii si sfaturi(halal sfaturi dupa parerea mea) prietenilor mei cum sa se poarte si sa le stricati(de multe ori) ziua. Cred ca stiu sa ies si singura dintr-o anumita situatie. N-am nevoie de avocati sau de altii care sa vorbeasca in locul meu. Va dati drept prietenii mei .. aiurea. De cate ori n-am auzit fraze de genul "Paula e prietena mea si daca pateste ceva e vai de tine". Daca mi-ati fi intradevar prieteni v-ati vedea de treburile voaste si nu v-ati mai baga in viata mea persoanla. Nu v-ati intrebat ca poate nu ma intereseaza opiniile si parerile voastre de 2 lei(cam mult da fie..), ca poate nu e vina mea ca nu am aceleasi pareri ca voi. Sincer? Chiar ma bucur ca nu sunt de acord cu toate lucrurile scrise de voi.

M-am saturat de nimicuri ca voi.. si da nimicuri.. dupa parerea mea asta sunteti. Nu dau 5 parale pe voi. Poate v-am ignorat de prea multe ori si v-am suportat prea mult dar sincer.. sunt si eu om? Cat sa suport? Nu mai vreau sa stiu de voi si nu vreau sa mai am de a face cu voi. Sa scriu mare? Ca sa va intre in ochi? Neah.. nu cred ca are rost. Daca voua va convine sa va dicteze cineva viata nu e problema mea(dovada ca n-aveti personalitate).. dar nu-mi convine sa le faceti si altora zile tampite.

Atata timp cat va luati de persoanele la care tin cel mai mult, va luati si de mine. Duceti-va, oameni buni, si uitati-va in oglinda sa nu cumva sa va stea o suvita aiurea in cap si vedeti-va de vietile voastre. Vedeti-va de barfele voastre ca nu cumva sa pierdeti ultima “stire” despre vecina de la 2. Sau cumparati-va un animal de companie. (Mi-e mila si de bietul animal.. oare cat o sa va suporte?)

Vreau doar sa fiu lasata in pace si sa nu mai fiu criticata de fiecare in parte. Atata tot. Cer prea mult? Treaba mea ce fac, cu cine ma cert, cu cine umblu si de ce..

JustUs - Doi copii

Melodia zileeeeeei .. :X

My best friend

Ca tot postul anterior se referea la prietenie, m-am gandit sa va fac cunostinta cu prietena mea cea mai buna.. Andreea.
Cu totii cred ca avem un prieten cel mai bun care ne asculta in momentele grele sau reciproc, care se bucura de realizarile noastre si imparte aproape tot cu noi..

Desi eram colege de clasa din clasa a1a, nu prea vorbeam decat chestii legate de scoala. Asta pana in clasa a7a.
Cu ea mi-am petrecut cea mai mare parte din timpul liber.. fie ca ieseam in oras, fie ca vorbeam la telefon, fie ca vorbeam prin messenger. Au fost zile cand vorbeam de dimineata pana seara si nu ne saturam. Ca sa nu mai zic de telefoanele date la 2,3,4 chiar si 6 dimineata.

Impreuna am trecut prin momente placute dar si mai putin placute.
A fost o perioada cand multi au incercat sa ma indeparteze de ea dar nu au reusit pentru ca intotdeauna am avut foarte mare incredere in ea si inca mai am.

Cu ea am cele mai multe amintiri care mai de care mai ciudate: cum ar fi ziua cand ne plimbam prin parc si in fata noastra se opreste o masina si cativa baieti incep sa ne stropeasca cu apa, cand am ocolit tot orasul din cauza unor niste "copilasi de culoare" sau cand mergeam in drum spre casa si un mos ne opreste si facea pe Ceausescu.
Nu ne-am certat niciodata, pare greu de crezut, nu? Eh bine.. nu. Asta, poate, a fost si un motiv pentru care relatia noastra s-a pastrat aceasi. Unde era una, era si cealalta. Chiar daca acum suntem la licee diferite, nu ne-a afectat deloc acest lucru.

Iti multumesc pentru tot, ca ai incredere in mine si ca ma accepti asa cum sunt .. poate ca o sa vi se para prea mult spus "perfect friend" dar pentru mine nu.

Friendship..

Postul acesta o sa-l incep cu un citat care mie imi place : "Prietenia .. un cuvant pe care multi il cunosc dar putini il inteleg." Foarte adevarat.

Prieten este acela cu care razi dar si plangi, cu care imparti o multime de sentimente: fie ca sunt de bucurie, de tristate, de nervi sau de entuziasm.

Prieten este acela care in momentele grele iti intinde o mana si te ridica atunci cand simti ca anumite momente te doboara.

Prieten este acela care stie ca se poate baza intotdeauana pe tine fara sa-i ceri ceva in schimb.

Prieten este acela care renunta la planuri, la temele pentru a2a zi desi stie ca are test, pentru a te asculta, pentru ati da sfaturi si pentru a-i spune ca toate au o rezolvare.

Prieten este acela care chiar daca se supara nu va vrea niciodata sa se razbune.

Prieten este acela care te asculta fara sa te judece.

Prieten este acela cand te priveste in ochi si stie prin ce treci, fara ca tu sa-i spui vreun cuvant. Prieten este acela care iti va pastra fiecare secret.

Prieten este acela care niciodata nu se lasa influentat de barfe si vorbele rele aruncate in vant despre tine. Intotdeauna te va accepta asa cum esti si daca uneori iti ies la iveala anumite defecte.

Prieten este acela care nu te minte niciodata si o sa-ti spuna intotdeauna adevarul indiferent cat de dureros ar fi.

Prietenia se bazeaza pe incredere si inseamna totodata si iubire si dragoste reciproca. Prietenia adevarata exista daca stii sa o pastrezi. Se poate pastra chiar si la distanta, fie ca tii legatura prin telefon, scrisori sau prin intermediul internetului, desi poate uneori simti nevoia sa imbratisezi acea persoana. Prietenia unei persoane o poti castiga in cateva saptamani,luni, ani dar o poti pierde intr-o secunda.

.. oare de ce anumite persoane nu cred in prietenie?

Teama .. frica..

Era o sambata superba de februarie, cand Bianca si Razvan s-au hotarat in sfarsit sa se vada dupa o saptamana incarcata cu teze si teste peste teste. Si-au dat intalnire la ora 15:00 si el ca de fiecare data, o astepta, pe bulevard, la banca unde si-au dat intaia oara intalnire. Trecusera deja 5 minute si ea numai aparea. Dar nu-i graba, intotdeauna s-a lasat asteptata. Dar iata ca se apropie cu pasi marunti de el. Era imbracata cu o geaca albastra ce se asemana cu albastrul ochilor ei si cu o pereche de jeansi primiti cadou chiar de la Razvan. Fata se repede in bratele lui si-l saruta cu pasiune.

-Mi-a fost dor de tine .. parca nu te-as mai fi vazut de un secol..

Amandoi pornira pe strazile pustii si incepura sa-si povesteasca diferite lucruri care se intamplasera in acea saptamana.
Totul mergea precum planuisera. In drum se oprira la un suc. Ca de fiecare data ea comanda un Prigat de portocale iar el isi aprinse o tigara. Se priveau ochi in ochi si niciunul nu spunea nimic. Intr-o clipa de "neatentie" esarfa Biancai pica de pe masa iar in clipa in care a vrut sa o ridice vazu negru in fata ochilor si se prabusi la pamant. Razvan, speriat, incepu sa tipe dupa ajutor. O persoana aflata, in acel local, incepu sa o stropeasca cu apa rece pe fata. Dupa vreo cateva secunde, Bianca incepe sa reactioneze. Razvan ingrijorat o intreaba:

-Ce ai, te simti rau?Vrei sa mergem la spital?
-Nu,nu .. sunt bine.
-Minti. Te vad ca nu esti in apele tale. Spune-mi..
-Nu am avut decat o simpla ameteala.

Baiatul o lua de mana, o saruta, se uita la ea si ceva nu era in regula. Fetei ii mai fusese rau si zilele trecute. Bianca incerca sa-i ascunda acest lucru dar intr-una din zile Razvan se intalnise, in mall, cu cea mai buna prietena a Biancai si fara sa vrea ii spusese acest lucru.

-Ma simt mai bine, spuse ea.
-Sigur esti bine? Mi-e frica.
-De ce ti-e frica?
-Nu vreau sa te pierd. Nu as suporta asa ceva.
-Nu ma pierzi. N-am nimic. Ai incredere in mine?
-Da, am.
-Te iubesc!
-Si eu te iubesc!
-Mergem?
-Sigur. Chelner.. nota, te rog..

Fercire e atunci..

Fericirea nu vine niciodata de la sine. Fericirea poate sa vina in orice moment. Multi dintre noi ne bucuram din diferite motive fie ele chiar si la cele mai minore si nesimnificative.

Fericire e atunci cand ma trezesc in miez de noapte, din cauza ca am visat urat, si simt nevoia sa te sun.. si te sun. Si ma bucur ca nu esti ca alte persoane care mi-ar inchide telefonul in nas din cauza ca le-am trezit, atunci cand somnul e mai dulce, pentru niste prostii.

Fericire e atunci cand simt parfumul tau pe hainele sau mainile mele.

Fericire e atunci cand, din pricina frigului care imi mangaie fata, ma cuibaresc la pieptul tau pentru a ma incalzi. Fericire e atunci cand ma cuprind fiorii din cauza ca m-ai atins cu mainile tale reci.

Fericire e atunci cand adorm cu tine in gand.

Fericire e atunci cand, desi e la zeci de km de tine si ai senzatia ca te-a uitat, primesti pe neasteptate de un telefon sau un sms in care iti spune ca te iubeste si ca ii e dor de tine.

Fericire e atunci cand te privesc dormind iar atunci cand deschizi ochii sa te bucuri ca sunt langa tine.

Fericire e atunci cand imi spui ca ma iubesti.