Poveste

Oriunde mergea vedea numai chipul lui, atatea sentimente ii rascoleau sufletul si atatea amintiri ce ii veneau prin minte, nu o facea decat sa se simta si mai slaba decat se credea. Nu se putea concentra la nimic, nimic nu-i distragea atentia, totul se lega numai de el. Dimineata se trezea si de fiecare data cand se uita in dreapta sa, vedea acel loc gol si se intreba cu lacrimi in ochi "De ce?". Desi zilele trec tot mai greu, ea inca ii mai simte parfumul pe perna si tot spera la ziua in care va intra pe usa si ii va cere iertare pentru tot chinul pe care il suporta. Totul se prabuseste in jurul sau si inca nu realizeaza ca el a plecat. Timpul trecea, parca se oprinse in loc. Intr-o seara pe cand se intorcea acasa, gasi pe masa din camera sa un bilet pe care scria:

"Iarta-ma, iubita mea. Iarta-ma pentru tot ce ti-am facut. M-am lasat influentat de cei din jur si nu stiu cum am putut face asa ceva. Parca nu mai sunt eu de cand nu mai esti in viata mea. Tu pentru mine reprezentai totul. Mi-e dor de tine. Mi-e dor sa fiu cu tine, mi-e dor de tot ce inseamna NOI. "

Instant fata incepuse sa planga si citea neincetat acel bilet. Deodata, o voce dintr-un colt al camerei spuse: "O sa ma poti ierta vreodata?"
Fata se intoarse si da.. era chiar el. Se uita in ochii lui si nu putea scoate niciun cuvant. Pentru cateva clipe, o tacere absoluta se abatuse asupra lor.

"Stiu ca n-am nicio scuza, dar nu pot trai fara tine. Am jurat ca din noaptea asta o sa fiu mereu langa tine. Nu plange.. lasa-ma sa-ti spun ce simt." , spuse el incercand sa se apropie de ea.

Ea se uita fix in ochii lui. Se apropie de el si ii dadu o palma.

"Nu stiu cum ai tupeu sa mai vii aici.. dupa tot ce mi-am facut.. "

Baiatul incerca sa-i explice ce s-a intamplat dar fata nu a vrut sa-l asculte, nici macar motivul pentru care a facut toate astea nu a vrut sa-l stie. Ea ii arata cu mana usa in semn ca nu vrea sa mai stie nimic de el, cel putin pentru moment. Lasa capul plecat si se indrepta spre usa, dar inainte de a pleca fata ii spuse:

"Nici nu o sa te iubeasca cum te-am iubit, dar faptul ca ti-ai pierdut increderea in mine si ai ascultat de toti si toate nu o sa te pot ierta. Tare mi-e teama ca n-am sa te pot uita niciodata... "

"Spune-mi.. mai exista vreo sansa? Macar una.. stiu ca am fost un prost si n-am stiut sa te pretuiesc atunci cand te-am avut langa mine..", spuse el.

"Da.. exact. N-ai stiut. Sansa? Mi-e greu. Intelegi? Nu stiu daca mai pot sa am incredere in tine.."

Fata incerca sa-i explice ca prezenta sa ii face rau si nu vrea sa il mai vada pentru o vreme dar ii promisese ca are de gand sa se mai gandeasca la ceea ce a inseamnat povestea lor de dragoste ce i-a schimbat radical viata. Baiatul, cu lacrimi in ochi, parasi camera unde odata a fost locul in care se simtea ca in al noualea cer.
Afara incepuse sa ploua torential. Ea se apropie de fereastra si il vedea pe el cum mergea pe strada pustie, fara sa bage de seama ploaia ce incepea tot mai tare.

"Afara e furtuna.. asa e si in sufletul meu... "