Oriunde mergea vedea numai chipul lui, atatea sentimente ii rascoleau sufletul si atatea amintiri ce ii veneau prin minte, nu o facea decat sa se simta si mai slaba decat se credea. Nu se putea concentra la nimic, nimic nu-i distragea atentia, totul se lega numai de el. Dimineata se trezea si de fiecare data cand se uita in dreapta sa, vedea acel loc gol si se intreba cu lacrimi in ochi "De ce?". Desi zilele trec tot mai greu, ea inca ii mai simte parfumul pe perna si tot spera la ziua in care va intra pe usa si ii va cere iertare pentru tot chinul pe care il suporta. Totul se prabuseste in jurul sau si inca nu realizeaza ca el a plecat. Timpul trecea, parca se oprinse in loc. Intr-o seara pe cand se intorcea acasa, gasi pe masa din camera sa un bilet pe care scria:
"Iarta-ma, iubita mea. Iarta-ma pentru tot ce ti-am facut. M-am lasat influentat de cei din jur si nu stiu cum am putut face asa ceva. Parca nu mai sunt eu de cand nu mai esti in viata mea. Tu pentru mine reprezentai totul. Mi-e dor de tine. Mi-e dor sa fiu cu tine, mi-e dor de tot ce inseamna NOI. "
Instant fata incepuse sa planga si citea neincetat acel bilet. Deodata, o voce dintr-un colt al camerei spuse: "O sa ma poti ierta vreodata?"
Fata se intoarse si da.. era chiar el. Se uita in ochii lui si nu putea scoate niciun cuvant. Pentru cateva clipe, o tacere absoluta se abatuse asupra lor.
"Stiu ca n-am nicio scuza, dar nu pot trai fara tine. Am jurat ca din noaptea asta o sa fiu mereu langa tine. Nu plange.. lasa-ma sa-ti spun ce simt." , spuse el incercand sa se apropie de ea.
Ea se uita fix in ochii lui. Se apropie de el si ii dadu o palma.
"Nu stiu cum ai tupeu sa mai vii aici.. dupa tot ce mi-am facut.. "
Baiatul incerca sa-i explice ce s-a intamplat dar fata nu a vrut sa-l asculte, nici macar motivul pentru care a facut toate astea nu a vrut sa-l stie. Ea ii arata cu mana usa in semn ca nu vrea sa mai stie nimic de el, cel putin pentru moment. Lasa capul plecat si se indrepta spre usa, dar inainte de a pleca fata ii spuse:
"Nici nu o sa te iubeasca cum te-am iubit, dar faptul ca ti-ai pierdut increderea in mine si ai ascultat de toti si toate nu o sa te pot ierta. Tare mi-e teama ca n-am sa te pot uita niciodata... "
"Spune-mi.. mai exista vreo sansa? Macar una.. stiu ca am fost un prost si n-am stiut sa te pretuiesc atunci cand te-am avut langa mine..", spuse el.
"Da.. exact. N-ai stiut. Sansa? Mi-e greu. Intelegi? Nu stiu daca mai pot sa am incredere in tine.."
Fata incerca sa-i explice ca prezenta sa ii face rau si nu vrea sa il mai vada pentru o vreme dar ii promisese ca are de gand sa se mai gandeasca la ceea ce a inseamnat povestea lor de dragoste ce i-a schimbat radical viata. Baiatul, cu lacrimi in ochi, parasi camera unde odata a fost locul in care se simtea ca in al noualea cer.
Afara incepuse sa ploua torential. Ea se apropie de fereastra si il vedea pe el cum mergea pe strada pustie, fara sa bage de seama ploaia ce incepea tot mai tare.
"Afara e furtuna.. asa e si in sufletul meu... "
duminică, 30 martie 2008
vineri, 28 martie 2008
Tarziu, in noapte
E trecut demult de miezul noptii. El deschise usa de la dormitor si isi arunca cheile de la masina pe noptiera. In pat, era ea, care iar il asteptase pana tarziu dar ca de fiecare data adormise inainte ca el sa vina de la serviciu. Pentru cateva minute o privi ingandurat si se apropie de ea. Se aseza langa ea si incepu sa o mangaie incet pe trupul ei firav. Pielea ei era atat de fina si de catifelata. O lua in brate si se juca prin parul ei lung cum obisnuia sa faca in fiecare seara. Fata se trezi si se uita cu ochii ei mari si albastri la el si ii spuse cu o voce suava cat de mult i-a fost dor de el. De ceva vreme, baiatul pierdea foarte mult timp la birou si se gandea la faptul ca desi o cam neglija in ultima vreme, ea nu a avut curajul sa-i reposeze nimic. Poate din frica de a nu-l pierde.. sau poate ca nu a vrut sa se nasca o cearta intre ei.
Baiatul se uita in ochii ei si ii spuse: "Te iubesc.. esti atat de frumoasa cand dormi. Nu pot ca cred cat de aiurit sunt. Te-am neglijat in ultimul timp si tu nu mi-ai reposat nimic. "
Fata il lua in brate, il saruta cu pasiune si il tinea strans la piept.
"Nu te-am spus pentru ca desi m-am simtit cam singura si voiam sa-mi petrec timpul mai mult cu tine, am considerat ca sa-ti dai si tu singur seama de chestia asta. Si nu m-am inselat.."
El se repezi si o lua de mana.
"Nu, draga mea. Nu aveam cum sa nu-mi dau seama. Stii foarte bine ca n-as suporta sa te pierd mai ales din vina mea. Tu stii prea bine ca intotdeauna am fost aproape de tine si mereu caut motive sa fiu mereu alaturi de tine. "
Ea se ridica din pat, se pusese in mijlocul camerei si incepu sa zica in continuu "Te iubesc !!" de parca era un copil mic. Baiatul o lua in brate si o pusese in pat si incepu sa o sarute in continuu. Asa se incheiase inca o zi din viata celor doi.. dar a doua zi .. totul va reveni la normal..
Baiatul se uita in ochii ei si ii spuse: "Te iubesc.. esti atat de frumoasa cand dormi. Nu pot ca cred cat de aiurit sunt. Te-am neglijat in ultimul timp si tu nu mi-ai reposat nimic. "
Fata il lua in brate, il saruta cu pasiune si il tinea strans la piept.
"Nu te-am spus pentru ca desi m-am simtit cam singura si voiam sa-mi petrec timpul mai mult cu tine, am considerat ca sa-ti dai si tu singur seama de chestia asta. Si nu m-am inselat.."
El se repezi si o lua de mana.
"Nu, draga mea. Nu aveam cum sa nu-mi dau seama. Stii foarte bine ca n-as suporta sa te pierd mai ales din vina mea. Tu stii prea bine ca intotdeauna am fost aproape de tine si mereu caut motive sa fiu mereu alaturi de tine. "
Ea se ridica din pat, se pusese in mijlocul camerei si incepu sa zica in continuu "Te iubesc !!" de parca era un copil mic. Baiatul o lua in brate si o pusese in pat si incepu sa o sarute in continuu. Asa se incheiase inca o zi din viata celor doi.. dar a doua zi .. totul va reveni la normal..
luni, 17 martie 2008
Mersul cu autobuzuuul
Cu totii cred ca am mers macar odata in viata cu transportul in comun. Poate va intrebati de ce scriu despre asta tocmai pe blog. Sincera sa fiu nici eu nu stiu, stiu doar ca m-am saturat sa merg zi de zi (cu toate ca sunt doar 3 statii) cu autobuzul.
Ce se intampla pe parcursul acestei "calatorii" ?
Pai sa incepem cu inceputul. Asteptatul in statie. De multe ori se intampla sa stau si cate 15 minute in statie. La urcare se mai gaseste cate o tanti mai in varsta sa iti dea branci pe scari pe motiv ca vrea sa prinda loc pe scaun sau din simplul motiv ca vrea sa urce ea prima.. ca deh.. e mai in varsta. Mi s-a intamplat de multe ori iar atunci cand deschizi gura "esti needucat ca asa te-au invatat parintii.. sa fii nesimtit".
Cum se deruleaza lucrurile cand autobuzul e "full" ?
Esti calcat pe picioare(ceea ce m-a enerveaza la culme), esti impins sau imbrancit.. ba ca stai in drum, ba ca ai ghiozdan(ma refer la elevi). Sa fim seriosi.. si unde sa il puna? In cap?
Ca sa nu mai vorbim de oamenii care se ocupa cu bagatul mainilor in buzunare pentru a se face cu bani(si asta mi s-a intamplat.. si nu e deloc placut..) Sau de betivii care se urca in autobuz si nu mai poti sa ai aer din cauza ca-ti sufla in gura a alcool.
Nu cred ca mai are rost sa amintesc acele persoane care se pun la barfa in autobuz de trebuie sa auda toata lumea toate barfele de ultima ora sau de binecunoscutii oameni care isi dau drumu la telefon pentru a asculta manele.
Drumul uneori e infernal din cauza traficului.
La coborare: de multe ori era sa ratez statiile din cauza tantiilor care se aseaza in dreptul usii pe motiv ca coboara la urmatoarea.
Nervi, nervi si iar nervi.
Eh.. cam atatea de zis.. pe tema asta. Eu tot vreau sa cred ca intr-o zi nu o sa mai existe acest calvar pentru multi ca mine.
Ce se intampla pe parcursul acestei "calatorii" ?
Pai sa incepem cu inceputul. Asteptatul in statie. De multe ori se intampla sa stau si cate 15 minute in statie. La urcare se mai gaseste cate o tanti mai in varsta sa iti dea branci pe scari pe motiv ca vrea sa prinda loc pe scaun sau din simplul motiv ca vrea sa urce ea prima.. ca deh.. e mai in varsta. Mi s-a intamplat de multe ori iar atunci cand deschizi gura "esti needucat ca asa te-au invatat parintii.. sa fii nesimtit".
Cum se deruleaza lucrurile cand autobuzul e "full" ?
Esti calcat pe picioare(ceea ce m-a enerveaza la culme), esti impins sau imbrancit.. ba ca stai in drum, ba ca ai ghiozdan(ma refer la elevi). Sa fim seriosi.. si unde sa il puna? In cap?
Ca sa nu mai vorbim de oamenii care se ocupa cu bagatul mainilor in buzunare pentru a se face cu bani(si asta mi s-a intamplat.. si nu e deloc placut..) Sau de betivii care se urca in autobuz si nu mai poti sa ai aer din cauza ca-ti sufla in gura a alcool.
Nu cred ca mai are rost sa amintesc acele persoane care se pun la barfa in autobuz de trebuie sa auda toata lumea toate barfele de ultima ora sau de binecunoscutii oameni care isi dau drumu la telefon pentru a asculta manele.
Drumul uneori e infernal din cauza traficului.
La coborare: de multe ori era sa ratez statiile din cauza tantiilor care se aseaza in dreptul usii pe motiv ca coboara la urmatoarea.
Nervi, nervi si iar nervi.
Eh.. cam atatea de zis.. pe tema asta. Eu tot vreau sa cred ca intr-o zi nu o sa mai existe acest calvar pentru multi ca mine.
miercuri, 5 martie 2008
Cantec-Nichita Stanescu
E o întâmplare a fiintei mele:
si-atunci, fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâsnesti într-o îmbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-ma fericire, în sus, si izbeste-mi
tâmpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfârsire
se face coloana sau altceva
mult mai înalt, si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se , amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în înfrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.
si-atunci, fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâsnesti într-o îmbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-ma fericire, în sus, si izbeste-mi
tâmpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfârsire
se face coloana sau altceva
mult mai înalt, si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se , amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în înfrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)