Simt nevoia sa scriu. Ce anume scriu? Nu stiu nici eu dar stiu ca nu vreau sa ma duc sa bag capul in perna si sa incep sa plang ca o fraiera cum fac eu deobicei. De data asta, nu. Cati dintre voi nu ati avut momente cand va simteati vinovati pentru distrugerea[cuvant cam dur.. ] unor momente care ar fi trebuit sa fie perfecte? Cati dintre voi nu ati stat cu ochii atintiti pe fereastra si va gandeati la greselile facute fara sa vreti, in timp ce playlist-ul ruleaza numai melodii de jelit? Daca ati zice "niciodata" v-ati minti pe voi insiva. Si da.. asta este starea mea de moment acum. Geamul larg deschis, lumina stinsa si muzica potrivita starii mele.
Cand mi-am facut blogul asta, l-am considerat un colt numai al meu in care imi pastrez "bucati din sufletul meu". In momentele astea nu-mi vine decat sa sparg ceva si sa urlu de nervi.
Stiu ca am ideile mele tampite, ca nu sunt exact asa cum ti-ai dori tu, ca te dezamagesc atunci cand mai putin te astepti. Stiu ca te enervez atunci cand ma uit fix in ochii tai si nu spun nimic. Nu stiu daca as putea sa ma schimb. De fapt, gresesc. As putea, dar intr-un timp viitor.
Pentru fiecare greseala comisa, trebuie sa suport anumite consecinte. Uneori mi se pare ca esti atat de nedrept cu mine. Dar conteaza?
"Now it`s just too late and we can`t go back I`m sorry I can`t be perfect. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu