.. pentru ca timpul te face sa iti dai seama cat de mult iubesti..
Era demult trecut de miezul noptii. Simtea ca se sufoca intre cei 4 pereti ai camerei sale. Ochii lui erau atintiti spre batrana luna. Nu mai suporta nimic. Uitase ce inseamna iesirile cu prietenii, petrecerile la care statea pana in zori. Uitase ce inseamna sa rada, sa zambeasca, sa se bucure de viata. Se ridica brusc din pat, isi arunca niste haine la nimereala pe el si se indrepta spre usa.
A iesit din casa si o lua aiurea pe strazile pustii. Era atat de liniste .. orasul parea atat de pustiu de parca ar fi fost singurul locuitor din acel oras. Mergea si se gandea la ea. Se gandea la toate clipele frumoase petrecute impreuna, la prima intalnire, la felul in care a cunoscut-o, la felul in care ii placea sa o supere si apoi cu un simplu sarut sa o impace la loc. Se gandea la orele intregi vorbite la telefon, la privirea ei pe care nu putea sa o uite, la zambetul ei care intotdeauna ii alina durerea in clipele grele.
Niciodata nu s-a simtit cum se simtea acum. Simtea nevoia sa o stranga in brate, sa o sarute si sa ii spuna cat de mult ii lipseste si cat de mult o iubeste. Simtea ca ii lipseste o parte din sufletul lui.
Ceasul arata ora doua fix. Vantul adia usor si ii mangia usor fata. Si-ar fi dorit sa fie alaturi de ea, sa se tina strans de mana si sa se plimbe ca doi copii. Se simtea obosit dar nu isi dorea sa se intoarca acasa. Voia sa se plimbe pana cand soarele va rasari.
Ora doua si 40 de minute. Linistea care-l invaluia, facea sa-i fie si mai dor decat ii era. Amintirile care il cuprinsesera, il adusesera in parcul in care mergeau de fiecare data cand voiau sa fie doar ei doi. Intamplarea a fost ca pe banca lor, plina de amintiri, se afla chiar ea, iubita lui pe care o adora din tot sufletul. Era nemachiata, ciufulita si cu lacrimi in ochi. In mana avea o tigara. Era tentata sa fumeze cu toate ca nu pusese niciodata o tigara in gura.
Baiatul se apropie de ea si a strans-o in brate atat de tare incat ar fi strans-o pentru utlima oara.
- Ce cauti aici, la ora asta? , intreba el.
- Nimic. Ma gandeam la tot ce ne-a legat, la tot ce a insemnat noi si am venit aici pentru ca imi era dor de tine.
- Ce coincidenta. Poate ca pare absurd dar si eu sunt in aceasi situatie ca tine. Imi e foarte dor de tine, de diminetile cand ma trezeam si tu erai langa mine, de serile cand ma jucam in parul tau. Stii.. ador sa fac lucrul asta..
- Da stiu. De cand ne-am desparit, te iubesc mai mult ca inainte.. si jur ca te vreau inapoi. Uite rasare soarele. Mai stii cand spuneam ca vreau sa prindem impreuna rasaritul si sa ne tinem amandoi in brate ca si cum nimeni nu ne-ar desparti?
.. in clipele acelea ochii fetei i se umezi si mai rau si il saruta cu pasiune.
.. pentru ca iti dai seama de valoarea unei persoane decat atunci cand o pierzi..
partea asta nu suna bina...
RăspundețiȘtergereorasul parea atat de pustiu de parca ar fi fost singurul locuitor din acel oras
asa.
urm chestie :)) postu asta ma face sa rad. adik.. cunosc :)) =)) :D
ba cat ai scris de knd nam mai citit. :| eu m-am apucat de poezii :> :D
>:D< :)
Am vazut ca te-ai apucat de scris poezii.
RăspundețiȘtergereAm citit si .. :X imi plac. :D
>:D<