Lada cu jucarii

Azi, fara sa vreau, m-au cuprins niste amintiri de pe vremea de cand eram copil. Mi-am amintit de dulcea mea copilarile .. cea mai frumoasa perioada a unui om, cand lumea ti se pare atat de frumoasa si nu stii ce inseamna sa fi suparat sau ingrijorat, cand nu stii ce-i durerea decat atunci cand, din neatentie, cazi si te julesti in coate si in genunchi si parintii le numesc "semne ale copilariei".
Pe cand mama facea curat prin casa bunicilor a dat de jucariile mele care stateau acolo de ani de zile. Erau fel de fel de jucarii: setul meu de "doctorita" care continea ciocanel de reflexe, seringi, halat, stetoscop, telefon mobil ca orice medic din zilele noastre si o multe de cutii de medicamente pe care le prescriam "pacinetilor" mei; primul meu urs de plus care a trecut prin multe si nu mai pare deloc a urs; am dat de o papusa pe care eu o iubeam la nebunie si de fiecare data ii scoteam mainile si picioarele si niciodata nu reuseam sa le mai pun la loc si pentru asta ii ceream ajutorul bunicului meu; setul meu de bucatarie de care pur si simplu eram mandra; colectia mea de jucarioare de la "Kinder".. de fiecare data cand unul din parinti veneau de la serviciu aveau grija sa-mi cumpere adoraul "ou de ciocolata". Ca orice fata, ma jucam cu papusile si tin minte si acum cand am reusit cu ajutorul mamei sa fac hainute pentru ele. Desi, nu eram deloc baietoaica, imi placea la nebunie sa ma joc cu masinutele. Aveam fel de fel de masinute. Una, pe care mi-a facut-o tata cadou, era foarte ciudata. Se demonta de tot si cu greu reuseam sa pun piesele la loc. Tin minte ca odata, am mers in vizita la verisoara mea acasa si cum ea era mai mica de ani ca mine, mi-am luat inima in dinti si i-am furat masinuta cu care ma jucam de fiecare data cand veneam la ea. Pe vremea aia nu stiam ce inseamna sa furi si eu eram foarte mandra de fapta mea pentru ca asa imi imbogatisem colectia de masini de acasa.
Imi aduc aminte de vremea pe cand "toceam" ziarele si revistele: ori decupam fel de fel de poze cu diferiti artisti si le lipeam pe caiete, ori imi faceam bani din ele si ma jucam "De-a banca".
Cand eram mica eram foarte nesuferita si nu suportam sa se joace niciun copil, care venea in vizita la mine, cu jucariile mele. Ori i le zmulgeam din mana, ori nu i le dadeam deloc.
Acum toate astea zac prafuite, intr-o lada veche, in pod.
Sincer mi-e foarte dor de timpurile de atunci si daca s-ar mai putea, as da orice sa mai traiesc inca odata vremurile de atunci.