Oh, da..

Se presupune ca ar trebui sa fiu fericita pentru ca maine parasesc orasul asta infect si iau drumul spre mare. Dar nu. Am o stare atat de ciudata si de naspa, incat nici bagajele nu mi le-am facut. Ma uit in jur si nici camera nu mi-o recunosc. Peste tot sunt aruncate fel de fel de lucruri: haine, cosmetice, acte, bani, ochelari, telefoane, carti si chiar si dulciuri. Dar de ce dracu vorbesc eu de camera.. cand nici pe mine nu ma mai recunosc? Mi se schimba starea de la moment la moment. Acum sunt trista, peste putin timp o sa zambesc si o sa spun ca totul e bine sau poate o sa ma scufund din nou intr-o balta de lacrimi.
Poate ar fi momentul sa nu mai gandesc atat de negativ si sa ascult sfaturile prietenilor mei. Poate o sa-mi prinda bine evadarea asta din oras, o sa cunosc lume noua, o sa-mi revad niste persoane dragi si bineinteles.. o sa-mi pun in ordine gandurile si sentimentele si o sa ma gandesc ce naiba vreau de la viata asta.
Oricum, pentru moment o sa ma apuc sa fac ordine pe aici si sper ca peste o saptamana, cand o sa ma intorc acasa, o sa fie totul mult mai bine.



Ah. Inchei postul asta stupid cu noua mea obsesie:


Inna-Oare



"In gandul meu amintiri ma fac sa zbier,ma fac sa sper
Mai am o singura intrebare:

Oare? Oare tu sti cum doare?"

Amintiri

Acum cateva zile, ma gandeam la toti prietenii mei pe care i-am cunoscut prin intermediul internetului. Bineinteles, pe majoritatea i-am cunoscut pe forumul lui Maruta. Era o zi de vara, mai precis 1 Iulie 2006, cand mi-am facut curaj si m-am inscris pe forum. Cred ca a fost primul forum pe care m-am inscris si mi se parea o lume total diferita pentru mine. Am inceput sa postez mesaje, la diferite topicuri si ca orice nou-venit, traiam cu senzatia ca unul din userii vechi o sa se ia de mine. Am incercat sa ma fac cat "mai comoda in garso" si incetul cu incetul au inceput si discutiile pe messenger. Primul cu care am vorbit a fost .. Adi. Tot el a fost primul de care am prins drag de pe Garso. Totul a pornit de la o melodie ['Bosson-Over the mountains'] si asa.. am inceput sa vorbim mai mult. Mi se parea un om foarte de treaba din posturile lui dar cred ca daca nu era melodia aia n-aveam tupeu sa-i dau add pe mess.
Apoi, incetul cu incetul am inceput sa o cunosc pe Carmy care e o fata foarte dulce si ai intotdeauna ce sa vorbesti cu ea si pe Ana care mi-a devenit prietena foarte apropiata. Mi-am cunoscut 'familia': Katu-mama, Skip-tata si Simina-sora mai mare.
L-am cunoscut pe Mircea cu care vorbeam pana-n noapte tarziu ca nah.. la el era ziua. Marius.. alta persoana cu care am vorbit mult si cu care am legat o prietenie.
Ca pe orice forum, existau si "Raii Forumului" de care eu mereu m-am temut : Sylv si Hordy. Sylv avea obiceiul sa faca misto de noii-veniti iar pe Hordy nu stiam niciodata ce sa-l cred, niciodata nu stiam cand vorbeste serios si cand vorbeste pe bune. Ei stiu foarte bine, ce teama aveam de ei dar uite ca azi, ma inteleg foarte bine cu amandoi.
Cu cativa dintre ei, am avut ocazia sa ma vad live si inca continuam sa ne vedem ori de cate ori avem ocazia.
Timpul a trecut, toti am crescut, ne-am gasit alte ocupatii si chiar daca nu mai tin legatura cu toti ca inainte, nu i-am uitat. Daca ar fi dupa mine, si acum mi-as dori sa se faca conferinte pe messenger, sa stam cu totii pana la 4 dimineata in fata calculatorului si sa plecam cu zambetul pe buze la somn.
Ei m-au invatat ca prietenia la distanta poate sa existe dar si ca firul ei este foarte fragil si se poate rupe in orice moment.

Always in our hearts

De aproape 2 ore, ma uit la tv, la ceremonia publica in memoria lui Michael Jackson si, pur si simplu, nu pot sa-mi stapanesc lacrimile.
Sunt milioane de oameni care i-au iubit muzica, care l-au indragit si care nu pot realiza nici in clipa de fata ca vocea "Regelui Pop" nu va mai raspuna niciodata. Nimeni nu va putea vreodata sa faca ce a facut el. Nimeni nu va putea sa bata toate recordurile detinute de Michael Jackson. Tot ceea ce Michael a facut, o sa ramana in istorie. Nu se va mai naste niciodata unul ca el, dar asta nu inseamna ca viata si muzica se opresc aici.
In ciuda tuturor zvonurilor aparute si a tuturor scandalurilor in care a fost implicat, cred ca Michael a fost o persoana extraordinara, a iubit pamantul, copii si oamenii, a iubit viata, a iubit muzica si mai ales, isi iubea fanii si tot ceea ce el facea pentru acestia. Nu-mi prea imi gasesc cuvintele sa scriu prea multe despre el, dar simteam ca trebui sa scriu acest post.

Nu pot sa spun ca am fost fana, dar am fost fascinata de muzica lui si inca sunt. Poate ca n-ar mai trebui sa-i criticam atat de mult viata si sa nu mai aplecam urechile la toate barfele si sa incercam sa intelegem ce a vrut Michael sa arate prin cantecele sale.

Michael Jackson - Heal The World


Michael Jackson - Earth song


Michael Jackson - Will You be There

Marea.

- Mi-e dor de mare! Imi place la mare ca esti curat tot timpul .. marea te spala.

- Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.

- Tu ai fost vreodata la mare?

- Nu.. dar am visat ca am fost. Intr-o zi, mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua..

- .. si cand ai intrat in apa ti-a trecut.

- Da..si am visat o casuta de paie pe plaja in care o sa stau si iarna si vara.

- Si mai e cineva in ea?

- Suntem numai noi doi.. aaa .. si marea!

- Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?

- Nu.. cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam pe valuri.

Da , da .. e perioada aia a anului cand imi este foarte dor de mare si simt ca vreau sa evadez mai repede din orasul asta si sa iau drumul spre mare. Tot ce sper e sa pot sa ajung si in vara asta la mare, sa o ating, briza marii sa ma linisteasca si sa alerg pe nisipul ars de soare.