Busy !!

In ultima perioada parca nu mai am timp de nimic. Scoala imi ocupa timpul mai mult ca niciodata.. cred ca niciodata n-am acordat atat de mult timp scolii .. nici macar in clasa a8a cand toata lumea era preocupata de capacitate. Abia astept sa treaca si luna noiembrie si sa stiu ca am terminat cu tot ce tine de "Firma de exercitiu" si sa stiu ca nu ne-am strofocat degeaba.
Rasfoiam paginile blogului meu si ma uitam ca scriam mai mereu. In ultimul timp nici aici n-am scris si asta nu din lipsa de inspiratie sau din lene doar ca nu mai am timp nici macar de mine. Parca toate alea se sparg in capul meu. E una din perioadele alea naspa de simt ca nimic nu merge cum trebuie. Dar ca de fiecare data.. totul o sa se termine cu bine.
Imi lipseste timpul liber, imi lipesc zilele de vacanta, imi lipsesc clipele alaturi de prietenii mei. Mi-e dor de anumite etape din viata mea, mi-e dor .. dar cum se spune .. trece.


Si inca ceva ..

De ce oamenii nu zambesc?

Eram ieri la ora de marketing cand doamna directoare ne-a pus o intrebare care m-a pus pe ganduri. Ne-a intrebat daca ne-am uitat vreodata la fetele ploiestenilor la 6 dimineata cand venim la scoala. Raspunul a venit tot din partea dansei: "Oamenii au uitat sa mai zambeasca !!"
Ati incercat sa va ganditi vreodata de cate ori zambiti pe zi? Eu nu mi-as imagina o zi in care sa nu rad deloc. Chiar si cand am o zi proasta, tot se iveste un moment in care sa zambesc chiar si numai o singura data.
Oamenii, in general, au uitat sa mai zambesca . Chiar si eu, de multe ori privesc la chipurile oameniilor si nu schiteaza nici macar un zambet. Sunt mult prea grabiti spre serviciu, sunt prea afectati de problemele cu care se confrunta zi de zi sau considera ca nu au motive sa zambeasca.
Nu pot sa inteleg ce e in capul adolescentilor din ziua de azi cand spun ca au suferit prea mult din dragoste si ca isi doresc sa moara, cand spun ca viata este nedreapta cu ei sau cand spun ca nu au suficienti bani sa-si satisfaca un anumit moft. Oameni, traiti-va viata si apreciati ce aveti si chiar si atunci cand suferiti, sunteti tristi sau zdrobiti de durere, intotdeauna va exista puterea sa mergeti mai departe.
Cu totii avem probleme si uneori chiar simtim ca nu mai putem sa mergem mai departe dar am invatat sa trec peste ele, am invatat sa apreciez tot ce mi se ofera si sa profit de fiecare moment al vietii pentru ca viata este cel mai frumos dar pe care il primeste fiecare om.
Nimic nu e mai placut cand vezi oameni zambind sau cand stii ca ai "contribuit" si tu putin la fericirea lor. Atunci cand cineva iti zambeste, zambeste-i si tu !! Zambeste cand esti alaturi de persoana iubita sau cand faci lucruri traznite alaturi de prietenii tai !! Zambeste pentru ca zambetul e molipsitor.
Zambeste cand esti fericit !!

^_^

Hello. Tot eu sunt. A trecut ceva timp de cand nu mi-am mai vizitat blogul si chiar mi-era dor. Ce-am facut in tot acest timp? As putea spune multe dar nu prea multe. S-au intamplat poate prea multe chestii intr-o perioada scurta as punea spune. Mi-am revazut o parte din vechii prieteni, am cunoscut persoane noi care o parte din ei mi-au devenit prieteni apropiati, am vazut marea dar si muntele dar am avut si parte de momente neplacute. Am pierdut o persoana care a jucat un rol important in viata mea si au fost destule conflicte si certuri la care nu stiu cum am facut fata. Oricum sunt bucuroasa ca cel putin pentru moment stiu ca nu am rupt definitv legatura cu acea persoana.
S-a incheiat si vara si vacanta si a inceput din nou scoala. Alta sala de clasa, alt colectiv, alta diriginta, alti profi. Totul e ok si sincer imi place. In momentul de fata nu am de ce sa ma plang si sunt chiar simt ca nu mai am nevoie de nimic in plus. V-am pupat si inchei postul asta prin ai ura un calduros "La Multi Ani !!" unui bun prieten care azi implineste o frumoasa varsta: La Multi Ani, Adi !! Sa fi fericit, sanatos si sa te bucuri de tot ce iti ofera viata !! :*

Oh, da..

Se presupune ca ar trebui sa fiu fericita pentru ca maine parasesc orasul asta infect si iau drumul spre mare. Dar nu. Am o stare atat de ciudata si de naspa, incat nici bagajele nu mi le-am facut. Ma uit in jur si nici camera nu mi-o recunosc. Peste tot sunt aruncate fel de fel de lucruri: haine, cosmetice, acte, bani, ochelari, telefoane, carti si chiar si dulciuri. Dar de ce dracu vorbesc eu de camera.. cand nici pe mine nu ma mai recunosc? Mi se schimba starea de la moment la moment. Acum sunt trista, peste putin timp o sa zambesc si o sa spun ca totul e bine sau poate o sa ma scufund din nou intr-o balta de lacrimi.
Poate ar fi momentul sa nu mai gandesc atat de negativ si sa ascult sfaturile prietenilor mei. Poate o sa-mi prinda bine evadarea asta din oras, o sa cunosc lume noua, o sa-mi revad niste persoane dragi si bineinteles.. o sa-mi pun in ordine gandurile si sentimentele si o sa ma gandesc ce naiba vreau de la viata asta.
Oricum, pentru moment o sa ma apuc sa fac ordine pe aici si sper ca peste o saptamana, cand o sa ma intorc acasa, o sa fie totul mult mai bine.



Ah. Inchei postul asta stupid cu noua mea obsesie:


Inna-Oare



"In gandul meu amintiri ma fac sa zbier,ma fac sa sper
Mai am o singura intrebare:

Oare? Oare tu sti cum doare?"